0737 234 555

Spondiloza

     Coloana vertebrala se extinde de la cutia craniana pana la pelvis, formand axul vertical al scheletului uman. Ea se divizeaza in 4 regiuni: cervical – din 7 vertebre, toracala – 12 vertebre, lombara – 5 vertebre si regiunea sacrococcigiana, care e formata din osul sacru si coccis. Vertebrele sunt separate intre ele de formatiuni preponderent gelatinoase, numite discuri intervertebrale, care se interconecteaza prin 365 ligamente spinale si peste 700 de muschi. Coloana vertebrala constitue scheletul de sustinere a intregului organism, avand urmatoarele functii esentiale  pentru viata si activitatea omului:
1. Ofera suport pentru intregul corp, de la cap pana la bazin,  caruia ii transfera rezultanta fortelor interne si externe care actioneaza asupra ei.
2. Permite miscarile fiziologice,  de flexie si extezie, inclinare laterala si rotatie.
3. Protejeaza maduva spinarii (centru nervos si de origine a nervilor spinali) impotriva unor forte exterioare, miscari bruste sau trauma.
      Privita din spate, coloana vertebrala este dreapta, iar din profil reprezinta patru curburi normale (fiziologice) anterior - convex in regiunile cervicala si lombara si posterior - convex in regiunile toracala si sacrococcigiana. Când articulatiile intervertebrale se uzeaza, pot aparea osteofite si implicit durerea asociata spondilozei. 

      Spondiloza este un termen folosit pentru a descrie problemele coloanei vertebrale si durerea asociata acestei zone. In general, 8 din 10 persoane trecute de vârsta de 40 de ani se plang de dureri de spate. Aceasta afectiune se poate instala si fara simptome si poate sa ramana nediagnosticata pentru mult timp. Instalarea durerii si gradul ei depind de felul în care se modifica anumite parti din coloana vertebrala si daca acestea afecteaza maduva spinarii sau nervii spinali. Nediagnosticata si netratata, spondiloza poate afecta stilul si calitatea vietii si poate avea efecte negative asupra mobilitatii pacientului.

         

     In general, spondiloza este degenerarea coloanei vertebrale din orice cauza. În sens mai restrans, se refera la osteoartrita spinala , uzura legata de varsta a coloanei vertebrale, care este cea mai frecventa cauza a spondilozei. Procesul degenerativ în osteoartrita afecteaza în principal corpurile vertebrale, foramina neurala si articulatiile fatetelor ( sindromul fatetei ). Dupa cum am mentionat mai sus daca este severa, poate provoca presiune asupra maduvei spinarii sau a radacinilor nervoase cu tulburari senzoriale sau motorii ulterioare, cum ar fi durere , parestezie , dezechilibru si slabiciune musculara la membre.

 

     Procesul degenerativ poate interesa atat articulatiile disco-vertebrale, cand apare o durere la flexia anterioara a coloanei vertebrale, cat si cele interapofizare, caracterizata de exacerbarea durerii in extensie. Cel mai des sunt afectate zonele cu cea mai mare mobilitate: C5-Th8, L3-L5.    .
       Modificarile clinice sunt ca urmare a lezarii discului intervertebral, cu hernierea cel mai frecvent laterala a nucleului pulpos, aparitiei osteofitelor anterioare, cele mai mari dar si cele mai putin simtomatice, sau posterioare, care comprima cel mai des radacinile nervoase si  ingusteaza gaurile de conjugare, alunecarii corpilor vertebrali (listezis), destinderii ligamentelor paravertebrale, spasmului musculaturii paravertebrale.
      Exista o slaba corelatie intre simtomele clinice si modificarile radiologice. Cand simtomele apar, ele sunt dominate de durere care poate fi localizata in zona afectata sau poate iradia de-a lungul radacinilor interesate. Uneori se pot asocia si manifestari neurologice: alterarea reflexelor osteotendinoase, tulburari motorii sau de sensibilitate in zonele corespunzatoare.
      In cazurile de spondiloza cervicala  se afecteaza articulatiile disco-vertebrale (mai des C5-C6) si interapofizare (mai des C2-C3, C3-C4). In majoritatea cazurilor la simptomele generale de spondiloza se pot adauga si unele simptome particulare:

  •     manifestari neurologice determinate de compresia directa asupra arterelor vertebrale sau iritarii filetelor nervoase periarteriale de catre osteofitele posterioare cu manifestari clinice: cefalee occipitala, ameteli, vertij, tulburari vizuale;
  • extrem de rar spondiloza e insotita de compresie medulara;
  • in cazul osteofitelor anterioare foarte voluminoase pot aparea tulburari respiratorii sau disfagie;
  • compresia radacinilor cervicale inferioare se poate exprima clinic prin precardialgii; 
  • simptomele mentionate pot fi accentuate de miscarile de rotatie ale capului.

       In cazurile de spondiloza toracala, care poate fi primara sau secundar, semnele subiective sunt discrete, iar in timp poate aparea hipercifoza dorsala.
        Spondiloza lombara este foarte frecventa si in acest caz, durerea vertebrala este principalul simptom al bolii. Ea poate fi localizata (lumbago) sau poate iradia pe traiectul diferitelor radacini nervoase interesate (lombosciatica)

 

 

     Exista multiple tehnici utilizate în diagnosticul spondilozei, acestea sunt;

  • Testul de compresie cervicala, se realizeaza prin flexarea laterala a capului pacientului si prin plasarea unei presiuni descendente asupra acestuia. Dureri ale gâtului sau ale umerilor pe partea laterala (adica partea la care este indoit capul) indica un rezultat pozitiv pentru acest test. Un rezultat pozitiv al testului nu este neaparat un rezultat pozitiv pentru spondiloza si, prin urmare, este necesara o astfel de testare suplimentara.
  • Semnul Lhermitte : senzatie de soc electric cu flexia gatului pacientului (Fenomenul Lhermitte , numit si fenomenul scaunului de frizerie , este o senzatie inconfortabila „electrica” care trece prin spate si in membre. Senzatia poate simti ca urca sau coboara pe coloana vertebrala.)
  • Interval redus de miscare a gatului, cea mai frecventa constatare obiectiva la examinarea fizica


     E cazul de mentionat ca RMN-urile si tomografiile sunt utile pentru diagnosticarea spondilozei, sunt necare pentru examenarea pacientului,  dar in general nu sunt definitive si trebuie luate în considerare împreuna cu examinarile fizice si istoricul.

     Ca si pentru restul afectiunilor, cea mai buna optiune de mentinere a sanatatii la un nivel satisfacator este modul sanatos de viata si masurile profilactice.

   

 

Video

Facebook