Discopatia este un termen larg folosit pentru a descrie scaderea capacitatii discurilor intervertebrale de a-si indeplini functia (originea cuvantului: discus-disc, pathos - boala). Aceasta se dezvolta in mai multe stadii, de la usoara deshidratare pana la hernia de disc.

    Discul intervertebral este format dintr-un inel fibros si un nucleu pulpos, el este pernuta dintre corpurile vertebrale

responsabil de absorbtia socurilor, distribuirea uniforma a greutatilor si fortelor, mentinerea curburilor coloanei, pastrarea si facilitarea mobilitatii si flexibilitatii coloanei vertebrale.

Acesta este 80% apa  si caracteristica definitorie este capacitatea de a ceda apa sub presiune si de a o absorbi in repaus. Varsta, traumatismele, mentinerea unei pozitii indelungate, obezitatea , manipularea greutatilor in moduri neergonomice si lipsa de exercitiu fizic sunt factori care determina o imbatranire mai rapida a discurilor si scaderea capacitatii de rehidratare.

    Initial se manifesta prin episoade de durere centrala, asociata cu spasm muscular si scaderea mobilitatii coloanei vertebrale. Urmatorul stadiu este atunci cand fibrele inelului fibros incep sa cedeze si nucleul migreaza comprimand fibrele nervoase. Acest stadiu se poate asocia cu durere si parestezii pe traiectul nervului afectat.

    Tratamentul este unul global si local, cu scopul de a relaxa zona, de a stimula circulatia sanguina, de a imbunatati postura si de a evita factorii care au dus la discopatie. El poate include electroterapie, kinetoterapie, termoterapie, manipulari articulare, elongatie vertebrala, acupunctura etc.